Dictionar

etern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aeternus)

1. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor.
 

imortal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immortalis, fr. immortel)

1. nemuritor, nepieritor.
 

perisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périssable)

1. care se alterează ușor.
2. (fig.) supus dispariției, pieritor.
 

sempitern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. sempiternus, it. sempiterno)

1. veșnic, etern, nepieritor.
 

piericios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (pieri + -cios)

1. care vatămă sau poate vătăma; vătămător.
2. care prezintă sau poate prezenta un pericol; periculos, primejdios.
3. care piere; care este supus pieirii; pieritor.