Dictionar

Rezultate secundare (Pilot,):

Autopilot

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. autopilote, germ. Autopilot)

1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.


Copilot

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. copilote)

1. persoană care pilotează un vehicul, o aeronavă etc. împreună cu un pilot principal; pilot secund.


Giropilot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyropilote)

1. aparat electric de navigaţie destinat menţină drumul prestabilit al unei (aero)nave şi asigure trecerea automată la un alt drum; pilot automat.


Pilot 1

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pilote)

1. s. m. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini.

2. ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave.

3. persoană autorizată conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase.

4. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză.

5. stație ~ = stație model, etalon; vas ~ = pilotină.


Pilot 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pilot)

1. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susţine o construcţie.


Pilot-cosmonaut

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (pilot + cosmonaut, după rus. летчик-космонавт)

1. conducătorul unei nave cosmice.


Aeromodel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.


Aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Autopilot

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. autopilote, germ. Autopilot)

1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.


Aviator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aviateur)

1. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia.


Barocameră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (baro- + cameră)

1. cameră pentru încercarea rezistenţei fizice a piloţilor şi sportivilor în condiţii de variaţie a altitudinii şi presiunii; barotermocameră.