Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pionnier, germ. Pionier, /I, 3/ rus. pioner)
1. s. m. f. cel care, făcând parte dintr-un grup de coloniști sau de emigranți, desțelenește și cultivă un ținut virgin.
2. (fig.) deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc.
3. (în țările cu regim comunist, în România) membru al organizației politice de masă a elevilor între 7 și 14 ani.
4. s. m. militar din trupele de geniu, specializate în construcții de terasamente, fortificații, minări etc.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. (tehn.) banc de lucru pentru prelucrarea ţevilor, uşor de transportat şi de montat pe şantier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pionier1 + -at)
1. activitate, misiune de pionier1 (I, 1, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (pionier1 + -at)
1. activitate, misiune de pionier1 (I, 1, 2).