Dictionar

pirat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)

1. s. m. cel care săvârșește acte de piraterie.
2. adj. stație ~ = stație radiofonică clandestină; navă ~ = navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie.
 

avion-pirat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (avion + pirat)

1. avion care zboară ilegal.
 

pirata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pirater)

1. a face piraterie.
 

pirateresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (piraterie + -esc)

1. care aparține piraților; pirat.
2. privitor la pirați; (înv.) piraticesc.
 

piraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piraterie)

1. act de violență comis pe mare sau în aer cu scopul de a jefui sau captura ori pentru realizarea în acest mod a unor interese politice.
2. (fig.) jaf, tâlhărie.
 

piratică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piratique)

1. piraterie informatică.
 

radio-pirat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radio-pirate)

1. stație particulară de radiodifuziune, instalată fără autorizație pe un vas ancorat la limita apelor teritoriale ale unei țări.
 

abranhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. abranchial)

1. (despre respirație) care nu se face prin branhii.
 

adiaforeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adiaphorèse; cf. grec. a „fără”, diaphoresis „secreție”)

1. scăderea sau absența transpirației; anhidroză.
 

aerogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
2. de origine respiratorie.
3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase.
 

aeropletismograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respirației.
 

aerosoloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
 

alantoidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïde)

1. (biol.) membrană embrionară a animalelor vivipare și ovipare cu respirație pulmonară.