Dictionar

Pirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyromètre)

1. instrument în pirometrie.

2. ~ ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură.


Bronhospirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchospiromètre)

1. aparat pentru măsurarea capacităţii plămânilor.


Ergospirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (ergo- + spirometru)

1. aparat pentru examinat funcţiile respiratorii.


Evapotranspirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évapotranspiromètre)

1. aparat pentru măsurarea evapotranspiraţiei.


Respirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. respiromètre, engl. respirometer)

1. aparat pentru măsurarea cantităţii de oxigen absorbite de plante sau de animale.

2. aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice, pentru adaptarea atleţilor la altitudini mari.


Spirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiromètre)

1. instrument folosit în spirometrie.


Transpirometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transpiromètre)

1. aparat pentru măsurarea cantităţii de transpiraţie la plante.


Ardometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ardometer)

1. pirometru cu radiaţie pentru temperaturi înalte.


Spirograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spirographe)

1. spirometru înregistrator.


Spirometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spirométrie)

1. măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului.


Spiroscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiroscopie)

1. examen al respiraţiei cu ajutorul spirometrului, care măsoară volumul aerului expirat.