Rezultate secundare (Plăcea,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. complaire)
1. refl. a se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire în ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)
1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquetterie)
1. purtare inspirată de dorinţa de a plăcea unei persoane de sex opus.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convenir, lat. convenire)
1. a corespunde dorinţelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înţelege, a cădea de acord.
3. a încheia o convenţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatterie)
1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opticité)
1. calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor.