Dictionar

combina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. combiner, lat. combinare)

1. tr. a îmbina, a împreuna.
2. (fam.) a plănui în gând; a urzi.
3. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus.
 

conciliabul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaților schismatici.
 

gigantomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Gigantomanie)

1. tendință de a prezenta totul exagerat, de a plănui lucruri gigantice.
 

intenționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. intentionner, cf. it. intenzionare)

1. a avea intenția de a face ceva; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
 

intenționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (intenţiona)

1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.
2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenție, voit, anume plănuit.
3. bine ~ = care are intenții bune.
4. rău ~ = care are intenții rele.
 

premedita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prémediter, lat. premeditari)

1. a plănui, a pune la cale.