Dictionar

crea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. créer, lat. creare)

1. a face ceva care nu exista înainte; a întemeia, a înființa, a organiza.
2. a inventa; a plăsmui, a compune, a scrie (o operă).
3. a pregăti, a forma (pentru o misiune, o carieră).
4. (teatru) a ~ un rol = a interpreta cu pricepere și originalitate un rol.
 

fantastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
4. (și adv.) extraordinar.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.
 

fantaza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. fantasieren)

1. a-și imagina, a plăsmui fantasme.
2. a delira.
 

fantezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)

1. imaginație.
2. imaginație creatoare.
3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.
4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.
5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.
6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.
7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului.
 

fantomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantôme)

1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă.
2. (fig.) plăsmuire.
 

imaginar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imaginaire)

1. adj. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
3. s. n. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat.
4. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia.