Dictionar

Rezultate secundare (Plac,):

Placa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. plaquer)

1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal.

2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.

3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.

4. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista.

5. (rugbi) a opri un adversar pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile.

6. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord.

7. (av.) a ateriza pe verticală.


Placă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)

1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.

2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.

3. disc muzical.

4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.

5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.

6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.

7. tablă pe care este scris, săpat ceva.

8. proteză dentară.

9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.


Placaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. placage)

1. placă de lemn prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele, servind la confecționarea de mobile, panouri etc.

2. îmbrăcăminte de protecție sau cu caracter estetic din piatră, cărămidă, lemn etc. a unui element de construcție, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos.

3. (rugbi) oprirea din acțiune a unui jucător prin imobilizare cu mâinile.


Placando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. placando)

1. (muz.) potolind, stingându-se.


Placarda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. placarder)

1. a afişa, a pune o placardă.


Placardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. placard)

1. pancartă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abstenţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.

2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.


Abstinent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinenţa.

2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

3. cumpătat, lipsit de lăcomie.


Acid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăţi acide.

2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.

3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.

4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.