Dictionar

Rezultate secundare (Plat,):

Aplat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplat)

1. tentă de o singură culoare (în pictură, gravură etc.).


Meplat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méplat)

1. s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidenţă prin uşoara adâncire a spaţiului perimetral.

2. adj. inegal ca grosime.

3. (arhit.) linii ~e = linii care fac trecerea de la un plan la altul.


Omoplat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omoplate)

1. os triunghiular lat şi subţire, parte posterioară a articulaţiei umărului.


Plat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plat)

1. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu.


Plat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plat)

1. lat, turtit, neted, şes.

2. picior ~ = platfus.

3. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal.


Platan 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. platane, lat. platanus, gr. platanos)

1. arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca plantă ornamentală.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Accidental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.

2. secundar, neesenţial.

3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Acont

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acconto)

1. parte dintr-o sumă datorată care se plăteşte cu anticipaţie.


Aconta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.