Dictionar

Rezultate secundare (Pleca.):

Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Adenocarcinom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)

1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.


Aeroplan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aéroplane)

1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.

2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.


Argonaut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.

2. (fig.) navigator îndrăzneţ.

3. moluscă cefalopodă din mările calde.


Aristotelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)

1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată generalul există în lucrurile individuale, esenţa există în obiecte şi adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.


Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.