Dictionar

argonaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argonaute, gr. argonautes)

1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneț.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
 

cerber

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cerbère, lat. cerberus)

1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern.
2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat.
 

conciliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conciliant)

1. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor.
 

diurnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diurna)

1. indemnizație acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute.
2. plata zilnică a unui diurnist.
 

implacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. implacable, lat. implacabilis)

1. de neînduplecat, neîndurător.
2. care se produce în mod fatal; inexorabil.
 

inexorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexorable, lat. inexorabilis)

1. neînduplecat, fără milă.
2. implacabil.