Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (lat. ambulatio)
1. acțiunea de a se plimba; mers, plimbare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotouriste)
1. cel care conduce, face plimbări cu autoturismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bulevard + -ist)
1. om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cavalcader)
1. a face o plimbare călare în grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavalcade)
1. plimbare călare făcută în grup.
2. grup de călăreţi în goană, la plimbare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. claustrum)
1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus şi meditaţie.
2. lamă de substanţă nervoasă, cenuşie, din interiorul creierului.