OK
X
ambulație
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (lat. ambulatio)
1.
acțiunea
de
a
se
plimba;
mers,
plimbare.
bulevardist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bulevard + -ist)
1.
om
plimbăreț,
care
bate
toată
ziua
bulevardele;
derbedeu,
haimana;
bulevardier.
cavalcada
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cavalcader)
1.
a
face
o
plimbare
călare
în
grup.
cavalcadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cavalcade)
1.
plimbare
călare
făcută
în
grup.
2.
grup
de
călăreți
în
goană,
la
plimbare.
claustru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. claustrum)
1.
curte
interioară
a
unei
mănăstiri,
mărginită
pe
toate
laturile
de
un
portic
acoperit,
loc
de
plimbare,
repaus
și
meditație.
2.
lamă
de
substanță
nervoasă,
cenușie,
din
interiorul
creierului.
deambulatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déambulatoire)
1.
adj.
de
plimbare.
2.
s.
n.
galerie
semicirculară
a
unei
biserici
catolice,
între
altar
și
absidă.