OK
X
deplinătate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deplin + -ătate)
1.
faptul
de
a
fi
deplin,
desăvârșit;
dezvoltare
completă,
integrală;
perfecțiune,
plenitudine.
charite
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. charites)
1.
(mitologie)
(la
greci)
zeițe
personificând
viața
în
toată
plinătatea
ei
și
mai
precis
seducția,
frumusețea,
natura,
creativitatea
umană
și
fertilitatea
(care
astăzi
este
văzută
ca
o
triadă
cuprinzând
pe
Aglaia,
Eufrosina
și
Talia);
cele
trei
grații;
harite.
luciditate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lucidité)
1.
claritate
în
gândire.
2.
deplinătate
a
facultăților
intelectuale;
stare
de
conștiență.
plenitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plénitude, lat. plenitudo)
1.
însușire,
stare
a
ceea
ce
este
deplin;
deplinătate,
desăvârșire,
totalitate.
vigurozitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (viguros + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
viguros;
vigoare.
2.
forța,
energia
unei
ființe
sănătoase
și
în
deplinătate
fizică.
întregime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (întreg + -ime)
1.
calitatea
de
a
fi
întreg;
totalitate,
plenitudine.
2.
(concret.)
ansamblul
elementelor
care
constituie
un
tot.
3.
(figurat)
sănătate.
4.
deplinătate
a
facultăților
mintale.
5.
(loc.
adv.)
în
~
=
cu
totul,
de
tot,
complet.
6.
(înv.)
(loc.
adv.)
cu
~
=
cu
înțelepciune.
7.
(expr.)
mai
~a
=
mai
tot,
aproape
tot.