Dictionar

Rezultate secundare (Plin):

Plin; compact; umplut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT farctus; repletus

2. FR farci; plein; rempli

3. EN (in)farctate; stuffed; full; filled

4. DE ausgestopft; ausgefüllt; vollgestopft; voll; angefüllt; gefüllt

5. RU зaполненный; полный; выполненный; нaполненный

6. HU tele, teli; tömör, sűrű; megtölteni, teletölteni


Plintă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plinthe)

1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc.

2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală.

3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal.


Poplin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. popeline, germ. Poplin, rus. poplin)

1. ţesătură de bumbac mercerizat, cu urzeala mai subţire decât băteala.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. îndemânatic, dibaci, priceput.

2. (fig.) care este descurcăreț, șmecher.

3. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.


Abiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice.


Acantologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthologie)

1. disciplină care studiază spinii.


Acarologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acarologie)

1. disciplină care studiază creşterea diferitelor specii de acarieni.


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.