Rezultate secundare (Pneumatic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)
1. adj. care funcţionează cu aer comprimat.
2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat.
3. s. f. parte a fizicii care studiază proprietăţile aerului şi ale gazelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cyclonage)
1. operaţie de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compresseur)
2. s. n. maşină de forţă, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz.
3. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv şi greu, pentru compactarea terasamentelor.
4. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4).
5. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dinghy)
1. ambarcaţie mică de sport cu rame şi vele, putând folosi şi un motor în afara bordului.
2. barcă pneumatică pentru salvarea echipajului avioanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. piccone)
1. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuţită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revolver, germ. Revolver)
1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sas)
1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea.
3. tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer.