Rezultate principale (Polar.):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)
1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.
Rezultate secundare (Polar.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU безполярный
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE bipolar; zweipolig; doppelpolig
5. RU биполярный; двухполюсный
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT aequipolaris
2. FR équipolaire
5. RU рaвнополярный
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aequipolaris, fr. équipolaire)
1. cu polaritate egală.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT multipolaris
2. FR multipolaires
3. EN multipolar
4. DE multipolar
5. RU мульиполярный
6. HU multipoláris, többsarkú, többpólusú
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. polari-, polaro-, cf. lat. polus, gr. polos „pol”)
1. „ (referitor la) polarizare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. iceberg)
1. bloc uriaş de gheaţă plutitoare, din gheţurile polare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochore)
2. care polarizează două sau mai multe formaţii vegetale înrudite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyseur)
1. instrument pentru determinări analitice.
2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.
3. orice aparat cu un sistem de recepţionare şi de analiză a unor informaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antarctique, lat. antarcticus)
1. se spune despre regiunile emisferei sudice situate între cercul polar de sud și Polul Sud; care se referă la aceste regiuni.
2. situat la Polul Sud; austral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipolaire)
1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)
1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.