OK
X
politețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. politesse)
1.
fel
de
a
se
purta,
a
vorbi
în
societate
potrivit
cerințelor
bunei-cuviințe;
amabilitate.
impolitețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impolitesse)
1.
lipsă
de
politețe,
mojicie,
necuviință.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
amabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)
1.
care
este
vrednic
de
a
fi
iubit.
2.
care
se
comportă
socialmente
corect
cu
ceilalți,
care
dă
dovadă
de
politețe
și
bunătate;
prietenos,
binevoitor;
politicos,
sociabil.
3.
(antonime)
neamabil,
dezagreabil.
amenitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aménité, lat. amoenitas)
1.
atitudine
binevoitoare;
amabilitate,
politețe.
ceremonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)
1.
formalitate
(de
protocol)
la
oficierea
unui
act
solemn;
solemnitate.
2.
formă
exterioară
a
unui
cult
(religios).
3.
ansamblul
regulilor
de
politețe,
prescrise
în
raporturile
dintre
membrii
unei
societăți,
sau
grupări
sociale.
ceremonios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cérémonieux)
1.
potrivit
unor
reguli
de
politețe
exagerată;
protocolar,
solemn.
civilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)
1.
ansamblu
de
comportamente
legate
de
politețe.
2.
comportare
frumoasă,
fel
curtenitor
de
a
vorbi,
de
a
duce
o
conversație;
curtenie.
3.
(înv.)
civilizație.
4.
(anton.)
incivilitate.