Dictionar

pont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ponte)

1. pontator1.
 

pontă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ponte)

1. depunere a ouălor în cuib, de către păsări, de artropode și de unii viermi, sau a icrelor de către pești.
 

ponta 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pointer)

1. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj.
 

ponta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ponter)

1. a miza o sumă de bani la jocul de noroc.
 

ponta 3

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pointer)

1. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta.
2. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde.
 

pontaj 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pointage)

1. pontareo fișă de ~ = document în care se înregistrează prezența individuală la lucru.
 

pontaj 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pontage)

1. operație destinată a restabili circulația arterială obliterată.
 

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

ancastrament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encastrement)

1. loc într-o zidărie în care se montează pasarela unui ponton, o schelă.
 

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
 

apifobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. apiphobia)

1. teamă patologică de albine, care poate apărea spontan sau în urma unei confruntări traumatizante cu obiectul fobiei (mușcătura de insectă); melisofobie.
 

arhebioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. archébiose)

1. originea vieții pe Pământ.
2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.