Dictionar

Rezultate secundare (Populat.):

Populaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. population)

1. totalitatea locuitorilor dintr-o țară, regiune etc.

2. ~ activă = totalitatea oamenilor ocupați în procesul muncii sociale.

3. (biol.) grup de indivizi înrudiți, dar genotipic diferiți, ai unei specii, delimitat în timp și spațiu.

4. ansamblul de indivizi supuși unui studiu statistic.


Populaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT populatio

2. FR population

3. EN population

4. DE Population; Fortpflanzungsgemeinschaft; Bevölkerung

5. RU популяция

6. HU populáció, meghatározott helyen élő egyedek sokasága, mely egy fajhoz tartozik


Populațional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. populational, fr. populationnel)

1. referitor sau aparținând populației.


Populaţionist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. populationniste)

1. care favorizează creşterea populaţiei.


Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Aglomerat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.

2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.

3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.

4. îngrămădire de materiale vulcanice.

5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.


Agriotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.

2. tipul cel mai frecvent dintr-o populaţie.


Ainu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populaţii din arhipelagul nipon.


Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.