Dictionar

poseda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. posséder)

1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni.
2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină).
3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga.
4. a avea raporturi sexuale cu o femeie.
 

coposeda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. coposséder)

1. a poseda în comun un lucru (împreună cu unul sau mai mulți coposesori).
 

deposeda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déposséder)

1. a lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept.
2. (var.) (înv.) a desposeda.
 

posedant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. possédant)

1. care posedă; care deține proprietăți sau un capital important.
2. (desuet) clase ~e = clase sociale care, posedând mijloace de producție, exploatează munca altora.
 

posedat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. possédé)

1. (om) stăpânit de obsesii.
 

acidocetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétone)

1. corp care posedă deopotrivă funcția de acid și de cetonă.
 

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.
 

anabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.
2. (med.) care crește, se mărește.
 

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.
 

analgezină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.
 

biacid

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. biacide)

1. (corp) care posedă două funcții acide; diacid.
2. I. (despre acizi) cu două funcții acide.
3. II. orice acid dibazic.