Rezultate secundare (Posesor,):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. possesseur, lat. possessor)
2. cel care exercită posesia asupra unui bun, care se comportă față de un bun de parcă ar fi proprietar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. possessoire)
1. (despre acţiuni judiciare) care are ca obiect apărarea posesiunii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)
1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2).
2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)
1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitaliste)
1. adj. propriu capitalismului.
2. s. m. f. posesor de capital, de mijloace de producţie.
3. cel care e favorabil regimului capitalist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnet)
1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. check, fr. chêque)
1. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el.