post

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. poste)

1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă.
2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații.
3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice.
4. ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor.
5. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.

avanpost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-poste)

1. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare.

compost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compost)

1. îngrășământ din resturi organice și compuși minerali, supuși unui proces de fermentație lentă.

post festum

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. post festum, după sărbătoare)

1. prea târziu.

POST-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. post-, cf. lat. post „după”)

1. „posterior (în timp și spațiu)”.

post-abortum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. post-abortum)

1. desemnează perioada care urmează după avort.

post-cheie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. poste-cléf)

1. funcție foarte importantă.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.

aerofilatelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophilatélie)

1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea și studierea mărcilor poștale destinate aviației.

aerofilatelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérophilatéliste)

1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).