Parte de vorbire: adj. (înv. și reg.)
Origine: (din potrivnic)
1. care a fost zădărnicit, care nu s-a putut realiza din cauza împrejurărilor nefavorabile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)
1. situat în faţă; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adversité, lat. adversitas)
1. împrejurare potrivnică; dificultate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( anti- + capitalist)
1. legat de anticapitalism; care se opune sau este potrivnic capitalismului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contraire, lat. contrarius)
1. adj. opus; potrivnic.
2. noţiuni ~e = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate.
3. s. n. ceea ce este opus, potrivnic.
4. adv. împotriva, în contra.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + favorabil)
1. care este în dezavantajul cuiva; potrivnic; defavorabil.