Dictionar

povestic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (poveste + -ic)

1. fabulos ca în basme; fabulos, fantastic.
 

povestire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (povesti)

1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
4. (rar) basm.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
6. (bis; reg) predică.
7. (rar; lpl) bârfeli.
8. (rar) defăimare.
 

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.
 

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

anecdotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anecdotique)

1. adj. cu caracter de anecdotă.
2. s. f. schema desfășurării epice a unei povestiri, a unui film etc.
 

anecdotist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)

1. autor, povestitor de anecdote.
2. cel care are obiceiul de a culege și de a spune anecdote (uneori imaginare).
 

anecdotiza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. anecdotiser)

1. a povesti anecdote.
 

apolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

1. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare.