autobiografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autobiographie, rus. автобиография)

1. biografie a unei persoane, scrisă de ea însăşi.
2. scriere literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața sau doar o parte din ea.

biograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr biographe)

1. autor de biografii; scriitor care spune povestea vieții altei persoane.

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

epopee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épopée, gr. epopoiia)

1. poem epic în versuri, de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebită însemnătate pentru viaţa unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare; epos.
2. şir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase.

eroic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héroïque)

1. adj. propriu eroilor; cu calităţi de erou.
2. măreţ, grandios.
3. (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povesteşte faptele unui erou.
4. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic.

erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.