Dictionar

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
 

aerosiderolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerosiderolite)

1. meteorit având în compoziția sa metale și piatră.
 

afixal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affixal)

1. referitor la afix.
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
 

aglutinogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglutinogène)

1. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina.
 

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.