Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (pozitiv + -mente, cf. fr. positivement)
1. în mod pozitiv; într-un mod real, efectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)
1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anallobar)
1. curbă care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi variaţie pozitivă a presiunii atmosferice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. qualité, lat. qualitas)
1. sinteza laturilor şi însuşirilor esenţiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însuşire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însuşire a unei judecăţi predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situaţie, poziţie, titlu, condiţie care constituie sau dă un anumit drept.
5. (şah) diferenţa de valoare dintre un turn şi un nebun sau un cal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbocation)
1. ion la un atom de carbon având trei covalenţe la o sarcină pozitivă, datorită unui deficit de electroni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)
1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.
2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.
3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.
4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).
5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).
6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cation)
1. (fizică) ion încărcat cu sarcină pozitivă, care este atras de catod; ion pozitiv.