Dictionar

Rezultate secundare (Prăpădi,):

Prăpăditură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prăpădi + -tură)

1. (înv.) faptul de a se prăpădi; prăpădire, pieire, moarte.

2. (Munt.) om mic, slab și prăpădit; sfrijitură, stârpitură.


Prăpăditură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prăpădi + -tură)

1. (înv.) faptul de a se prăpădi; prăpădire, pieire, moarte.

2. (Munt.) om mic, slab și prăpădit; sfrijitură, stârpitură.