OK
X
prăpăditură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (prăpădi + -tură)
1.
(înv.)
faptul
de
a
se
prăpădi;
prăpădire,
pieire,
moarte.
2.
(Munt.)
om
mic,
slab
și
prăpădit;
sfrijitură,
stârpitură.
prăpăditură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (prăpădi + -tură)
1.
(înv.)
faptul
de
a
se
prăpădi;
prăpădire,
pieire,
moarte.
2.
(Munt.)
om
mic,
slab
și
prăpădit;
sfrijitură,
stârpitură.