abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

avenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aven)

1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
2. (var.) (s.n.) aven.

CREMNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cremno-, cf. gr. kremnos „râpă, prăpastie”)

1. „prăpastie, gol, vid”.

funicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funiculaire)

1. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului.
2. (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe.
3. s. n. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine.
4. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale.

haos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
6. (var.) (înv.) caos, chaos.