Rezultate principale (Preamări,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (preamări)
1. a prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi.
2. (antonime) a defăima, a denigra.
Rezultate secundare (Preamări,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (preamări)
1. acțiunea de a preamări și rezultatul ei; laudă, glorificare, elogiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (prea + mărit)
1. (mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților etc.) care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale.
2. care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auguste, lat. augustus)
1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)
1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
Parte de vorbire: vb.tr.
Origine: (fr. élogier, it. elogiare)
1. a aduce elogii; a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. essénien)
1. (membru) care aparţine unei secte religioase, la vechii evrei, care condamna sacrificiile, preamărind comunitatea bunurilor materiale, hrana în comun, ţinerea departe de căsătorie etc.