Dictionar

Deprecatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déprécatoire, lat. deprecatorius)

1. (despre formule, părţi dintr-un discurs) care are forma unei deprecaţii.


Imprecativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. imprecativo)

1. cu caracter de imprecaţie.


Imprecatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imprécatoire)

1. care are formă de imprecaţie.