Dictionar

Rezultate principale (Precedentă):

Precedenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)

1. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent.

2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri.


Rezultate secundare (Precedentă):

Anterioritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antériorité)

1. însuşirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedenţă.

2. (anton.) posterioritate.


Iteraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. itération)

1. acţiune repetată.

2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă.


Precedent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)

1. adj. premergător, anterior.

2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.

3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.


Proleptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proleptique)

1. referitor la un fapt anterior unei date.

2. referitor la prolepsă, care formează o prolepsă.

3. (gram.) referitor la plasarea unui cuvânt în propoziția precedentă celei în care ar trebui fie.

4. (med.) febră = febră în care fiecare acces are loc într-o manieră anticipată, înainte de momentul prevăzut.


Tremă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tréma)

1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocală pentru a arăta trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea.

2. poziție răsfrântă a unui grup de dinți.

3. orificiu buco-anal, la viermii trematozi, înconjurat de o ventuză.

4. cloacă la monotreme.