Dictionar

amorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amorphe, gr. amorphos)

1. (despre substanțe solide) care nu are formă cristalizată proprie.
2. fără formă precisă.
3. (fig.) nediferențiat; inform.
4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.
 

amorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfățișare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spațială a atomilor.
 

angulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amer. angulation)

1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
 

antorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)

1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.
 

antropometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropomètre)

1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.
2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.
 

bipied

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bipied)

1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.