Dictionar

predispoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédisposition)

1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva.
2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli.
 

predispoziție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praedispositio
2. FR prédisposition
3. EN predisposition
4. DE Empfänglichkeit; Anlage; Empfindlichkeit
5. RU предрaсположение
6. HU fogékonyság, hajlamosság
 

apoplectic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apoplectique)

1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
 

artritism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthritisme)

1. predispoziție constituțională la unele boli articulare și de nutriție; boala însăși.
 

atopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atopie, gr. atopia)

1. (med.) hipersensibilitate precoce, specifică omului, cu predispoziție spre anumite manifestări alergice.
2. (lit.) ceea ce nu are loc desemnat.
 

-CRAZIE, -CRASIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -crasie, cf. gr. krasis „temperament, contracție”)

1. „constituție, temperament, predispoziție”.
 

diateză 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diathèse)

1. predispoziție a unei persoane pentru anumite boli.
 

eritroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érythrose)

1. aspect roșu congestiv al pielii și al mucoaselor.
2. hiperplazie a țesuturilor formatoare de hematii.
3. monozaharidă cu patru atomi de carbon.
4. predispoziție de a roși.