Dictionar

artificialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artificialité)

1. caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate, prefăcătorie, falsitate.
 

comedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comédie, lat. comoedia)

1. operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situații.
2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.
 

falsitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falsità, lat. falsitas)

1. lipsă de adevăr; netemeinicie.
2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie.
 

fariseism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharisaïsme)

1. fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie.
 

impostor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imposteur, lat. impostor)

1. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc.
 

ipocrizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocrisie)

1. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate.