Rezultate principale (Prefix ):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixe, lat. praefixus)
1. afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou.
2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau ţară şi trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului.
Rezultate secundare (Prefix ):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préfixer)
1. a ataşa un prefix unui cuvânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préfixal)
1. (despre cuvinte) format cu ajutorul unui prefix.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prefixa)
1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixation)
1. prefixare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. préfixoïde)
1. cuvânt folosit ca un prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; pseudoprefix.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pseudopréfixe)
1. cuvânt folosit ca prefix în compunerea savantă de termeni ştiinţifici şi tehnici; prefixoid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (de- + locuţ/une/ + /t/iv)
1. (despre prefixe) de origine prepoziţională, care formează cuvinte de la locuţiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)
1. înlăturare a unui prefix.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.
3. (antonime) prefixare, prefixație.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dés-, cf. lat. dis)
2. prefix care indică o acțiune contrarie celei indicate de cuvântul de bază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat diplasiasmus, gr. diplasiasmos)
1. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziţia în înainte de vocală.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. micromicrofarad)
1. unitate învechită de măsură a capacității electrice, conținând un prefix dublu metric nestandard, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; picofarad.