Dictionar

Rezultate principale (Prefix ):

Prefix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixe, lat. praefixus)

1. afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou.

2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau ţară şi trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului.


Rezultate secundare (Prefix ):

Prefixa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préfixer)

1. a ataşa un prefix unui cuvânt.


Prefixal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préfixal)

1. (despre cuvinte) format cu ajutorul unui prefix.


Prefixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.

2. (antonim) deprefixare.


Prefixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfixation)

1. prefixare.


Prefixoid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. préfixoïde)

1. cuvânt folosit ca un prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; pseudoprefix.


Pseudoprefix

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pseudopréfixe)

1. cuvânt folosit ca prefix în compunerea savantă de termeni ştiinţifici şi tehnici; prefixoid.


Afix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.

2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.


Delocutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (de- + locuţ/une/ + /t/iv)

1. (despre prefixe) de origine prepoziţională, care formează cuvinte de la locuţiuni.


Deprefixare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)

1. înlăturare a unui prefix.

2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.

3. (antonime) prefixare, prefixație.


DEZ-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dés-, cf. lat. dis)

1. „desfacere, negație”.

2. prefix care indică o acțiune contrarie celei indicate de cuvântul de bază.


Diplasiasm

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat diplasiasmus, gr. diplasiasmos)

1. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziţia în înainte de vocală.


Micromicrofarad

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. micromicrofarad)

1. unitate învechită de măsură a capacității electrice, conținând un prefix dublu metric nestandard, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; picofarad.