Dictionar

prejudiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préjudice, lat. praeiudicium)

1. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva.
2. știrbire a onoarei, a prestigiului.
 

baraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenționată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.
 

cverulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quérulent)

1. (persoană) care demonstrează cverulență.
2. (persoană) care are o tendință patologică de a se certa și de a pretinde despăgubiri disproporționate pentru un prejudiciu real sau imaginar.
 

daună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. daunum)

1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral.
2. (pl.) despăgubiri morale.
3. în ~a (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva).
 

detriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détriment, lat. detrimentum)

1. prejudiciu, pierdere materială sau morală.
2. în ~ul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva).
 

imputa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imputer, lat. imputare)

1. tr., refl. a(-și) reproșa purtări, fapte reprobabile.
2. tr. a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune etc.
 

indemnitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnité, lat. indemnitas)

1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.