Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. préparateur, lat. praeparator)
1. adj. care prepară; preparatoriu.
2. s. m. f. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc.
3. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții.
4. meditator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préparatoire)
1. preparator (I).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (medita + - tor)
1. cel care meditează (II); preparator (II, 3).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. préparateur, lat. praeparator)
1. adj. care prepară; preparatoriu.
2. s. m. f. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc.
3. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții.
4. meditator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préparatoire)
1. preparator (I).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik)
1. adj. referitor la propedeutică.
2. s. f. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline.
3. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior.
4. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. préparatif)
1. care servește pentru a prepara ceva.