Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préposition, lat. praepositio)
1. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: prepoziție
Origine: (it. con)
1. (muz.) prepoziție, însemnând „cu”, ce ajută la compunerea unor termeni de mișcare (ex. con brio, con calore et cetera).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connectivus)
1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziţie, conjuncţie) care realizează o relaţie în cadrul propoziţiei sau frazei.
4. nerv care reuneşte mai mulţi ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care uneşte cele două teci ale anterelor.
7. s. f. (inform.) operator în calculul propoziţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fontionnel)
2. care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit.
3. referitor la funcțiile organice sau psihice.
4. maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ.
5. referitor la o funcție matematică sau chimică.
6. (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții.
7. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.).
8. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi.
9. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. locution, lat. locutio)
1. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire; grup de cuvinte care constituie o unitate gramaticală.
2. ~ adjectivală = care se comportă gramatical ca un adjectiv.
3. ~ adverbială = care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie.
4. ~ arhaică = specifică limbii române vechi.
5. ~ conjuncțională = care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială).
6. ~ dialectală = proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române.
7. ~ interjecțională = care se comportă gramatical ca o interjecție.
8. ~ prepozițională = care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul.
9. ~ pronominală = care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât.
10. ~ substantivală = care se comportă gramatical ca un substantiv.
11. ~ verbală = care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal.
12. (înv.) mod de a vorbi, de a se exprima.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prépositif)
1. (grm; rar; d. cuvinte și particule) proclitic.
2. care se foloseşte ca prepoziţie.