Dictionar

Rezultate principale (Prescripţie,):

Prescripţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prescription, lat. prescriptio)

1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).

2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.

3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.


Rezultate secundare (Prescripţie,):

Achizitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acquisitif)

1. referitor la achiziţie; care permite o achiziție.

2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.


Automedicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automédication)

1. practica de a lua medicamente din proprie iniţiativă, fără prescripţie medicală.


Prescrie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prescrire)

1. tr. a dispune precis ceva ce urmează se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav.

2. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripţie.


Prescriptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. prescriptive)

1. (jur.) referitor la prescripţie, la aplicarea unor norme.


Recomandaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recommandation)

1. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat.

2. prescripţie medicală.


Reţetă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. reţept)

1. prescripție medicală.

2. indicație pentru prepararea unei mâncări sau băuturi.

3. (chim.) ansamblu de indicații pentru obținerea unui anumit produs.

4. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații.

5. (fig.) formulă stereotipă; șablon.

6. sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol.