Dictionar

prescriptibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prescriptible)

1. (jur.) care se poate prescrie.
 

prescriptibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prescriptibilité)

1. însușirea, starea de a fi prescriptibil.
 
 

prescriptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. prescriptive)

1. (jur.) referitor la prescripție, la aplicarea unor norme.
 
 

achizitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acquisitif)

1. referitor la achiziție; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.
 
 

automedicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automédication)

1. practica de a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală.
 

imprescriptibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprescriptibilité)

1. starea, însușirea de a fi imprescriptibil.
 

normativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. normatif, rus. normativ)

1. adj. care are putere de normă.
2. care hotărăște, stabilește reguli.
3. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă.