Dictionar

presupune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. présupposer)

1. a admite pentru un moment ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti.
2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil.
 

presupunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (presupune)

1. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză.
2. lucru admis în prealabil ca adevărat.
 

aprehensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol.
 

asumpție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
2. (log.) premisă minoră.
 
 

bitematism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bitematismo, fr. bithématisme)

1. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample.