Dictionar

pretențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prétentieux, it. pretenzioso)

1. plin de pretenții; exigent.
2. afectat, înfumurat, încrezut.
 

exigent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exigeant, lat. exigens)

1. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1).
 

familiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. familier, lat. familiaris)

1. care are un comportament liber și relaxat; prietenos.
2. care este binecunoscut, obișnuit cuiva; știut.
3. care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; nepretențios, simplu.
4. care este folosit într-un cadru foarte intim, apropiat, neprotocolar.
5. (prin ext.) lipsit de respect; ireverențios.
6. (var.) (înv.) familier.
7. (antonime) ceremonios, protocolar.
 

galonat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. galoné)

1. I. împodobit cu galoane; (înv.) găitănat.
2. care se îmbracă pretențios, purtând haine cu galoane.
3. II. (fig.) persoană cu multe succese (și premii) în activitate.
4. (ironic.) ofițer sau subofițer; (prin ext.) gradat.
 

modest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. modestus, fr. modeste, it. modesto)

1. lipsit de îngâmfare; nepretențios.
2. mic; lipsit de importanță sau de strălucire.
 

pedanterie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pédanterie)

1. paradă de erudiție; meticulozitate exagerată.
2. comportamentul pedantului; revendicare proprie pedantului; caracterul a ceea ce este pedant.
3. exprimare în termeni pretențioși.
4. gravitate în chestiuni de mică importanță.
5. (sinon.) pedantism.
 

pedantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pédantisme)

1. paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; comportamentul pedantului.
2. exprimare în termeni pretențioși, fără conținut.
3. gravitate în chestiuni de mică importanță.
4. (sinon.) pedanterie.