Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)
1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alismacées)
1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze.