pricepere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pricepe)

1. acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei.
2. capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; (prin ext.) judecată, inteligență.
3. facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere.
4. totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie.
5. capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; îndemânare, abilitate.
6. (var.) (înv.) precepere.

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.

atehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + tehnic)

1. care nu se pricepe la tehnică; care nu are talent la tehnică; antitehnic.

capacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.
2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține; volum al unui recipient.
3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.
4. calitate a celui care este capabil să înțeleagă sau să facă ceva.
5. om destoinic, priceput; învățat, savant.
6. (în trecut) examen pentru obținerea titlului de profesor secundar.
7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operație, de a produce un efect, de a suferi o transformare.
8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.
9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.
10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârșitul a opt clase elementare.

concepe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.
2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege.
3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.
4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.