Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (priceput + -ie)
1. cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.
2. iscusință, experiență într-o acțiune; pricepere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agile, lat. agilis)
1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrologue, lat. astrologus)
1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe să întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.
2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)
1. calitatea de a fi încăpător.
2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.
3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.
4. calitate a celui care este capabil să înţeleagă sau să facă ceva.
5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.
6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.
7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.
8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.
9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.
10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. combinative)
1. despre, aparținând sau rezultând din combinare; cu caracter de combinare.
2. priceput la a face combinări.
3. rezultat din adăugarea mai multor surse, părți, elemente, aspecte etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compétent, lat. competens)
1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput.
2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva.