Dictionar

cauza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. causer, lat. causari)

1. a pricinui, a produce, a determina.
 

cauzator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. causateur)

1. care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva; pricinuitor, provocator.
 

delirium tremens

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (lat. delirium tremens)

1. boală pricinuită de alcoolism și caracterizată prin delir însoțit de tremurul nervos al feței și al membrelor.
 

frustrator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frustrateur)

1. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant.
 

prejudicia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. préjudicier)

1. a cauza un prejudiciu, a pricinui pagube.
2. (var.) (înv.) a prejudiția.
 

procura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. procurer, lat. procurare)

1. a face rost de ceva; a achiziționa.
2. a produce, a pricinui.